Începuturile locuirii umane pe teritoriul satului ne sunt documentate de vestigiile arheologice cunoscute până în prezent.

Astfel, în dreapta şoselei ce duce la Feteşti, în zona sediuli fostului IAS – Borduşani, au fost descoperite morminte datând din perioada secolelor IV – III î.e.n.

În actualul centru al satului, au fost descoperite vase şi oase umane care certifică existenţa aici a unei necropole din sec. IV e.n. Semnificativ aceste vestigii au fost descoperite, la o adâncime de peste 2 m. ceea ce sugerează existenta unor modificări ample şi mai ales rapide, a reliefului, datorate în primul rând schimbării cursului braţului Borcea al Dunării şi inundaţiilor provocate de către acesta. Pe malul estic al acestuia, vara când cursul apei scade, au fost descoperite vestigii arheologice atribuite culturii Dridu, din perioada secolelor X – XII.

Prima menţiune documentară cunoscută, a satului datează din veacul al-XV-lea, ceea ce ne permite să credem că în fapt acesta va fi existat cel puţin cu un veac înainte.

Toate aceste date, chiar dacă incomplete, sugerează existenţa unui spaţiu în care, de-a lungul timpului, omul a locuit, valorificând resursele existente din plin aici.