Staţiunea, numitã de cãtre localnici "Popinã", pe hãrţile din sec. XIX este menţionatã sub toponimul "Popina Mare". Primul care o aminteşte este Ion Provianu în "Dicţionar geografic al judeţului Ialomiţa", Târgovişte, 1897, unde acesta preciza : "Popinã, movilã, în insula Balta, plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Borduşeni. Aceastã movilã are înãlţimea de 20 metre şi se gãsesce într-însa şi risipite împrejurul ei bucãţi grose de vase, nearse în foc".

Staţiunea, extrem de bogatã, cu o grosime a depozitului arheologic impresionantã, de cca. 10 m., impunea efectuarea unei cercetãri complexe, moderne, capabilã sã explice evoluţia comunitãţilor umane ce au vieţuit aici o lungã perioadã de timp, relaţiile specifice cu mediul, şi, mai ales, trãsãturile caracteristice ale acestora.