Pe lângă resturile osoase de mamifere sălbatice s-au descoperit şi cele ale păsărilor. S-au identificat diverse specii precum: cufundari, cormorani, egrete, berze, gâşte, raţe, vulturi, fazani, cocori, porumbei sălbatici, pupeze, corbi şi ciori.

Multe din aceste specii sunt legate de mediul acvatic ceea ce sugerează o exploatare a zonelor învecinate. O mare parte sunt însă migratoare, (52%), capturarea lor realizându-se doar în perioadele când acestea erau prezente în regiune.

Urmele de ardere prezente pe oase certifică într-o oarecare măsură prepararea prin frigere la foc deschis a cărnii de pasăre.

Raţiunile pentru care oamenii preistorici vânau păsări ar fi consumul lor, dar şi faptul ca unele dintre aceste specii prezentau pene ce puteau fi atractive pentru împodobirea veşmintelor, săgeţi, etc.

În general viaţa pe Popina de la Borduşani este dură şi imprevizibilă chiar şi azi, depinzând în mare măsură de fluviu. Activităţile sunt racordate la ritmul fluviului. Comunicaţiile cu alte comunităţi sunt uneori dificile sau întrerupte lungi perioade de timp în perioada inundaţiilor. În acest caz accesul rumegătoarelor la zonele de păscut este limitat, vânătoarea şi pescuitul fiind principalele furnizoare de carne necesară în alimentaţie. Schimburile cu alte comunităţi credem că aveau o mare importanţă, mai ales pentru procurarea unor produse dificil de găsit în împrejurimi (cereale, fructe, etc.).