Între locuinţe existau spaţii libere rezervate circulaţiei oamenilor. Acesta este până în prezent singurul sat gumelniţean unde au fost surprinse şi cercetate mai bine astfel de spaţii pe care le putem numi uliţe. Desigur, în funcţie de destinaţia ce le era rezervată acestea aveau lăţimi şi mai ales lungimi diferite.

Dar ceea ce le individualizează este în primul rând modul în care locuitorii le foloseau. Astfel s-a putut observa faptul că pe ele erau depuse diferite resturi rezultate în urma practicării diferitelor activităţi gospodăreşti precum prepararea şi gătirea mâncării, curăţatul peştelui sau tranşarea cărnii de vită, oaie sau porc. În timp se formau veritabile straturi în care cenuşa din cuptor era amestecată cu solzi sau oase de animale, valve de scoici şi nu de puţine ori cu fragmente ceramice ale vaselor sparte sau ale uneltelor deteriorate în cursul utilizării.

Din timp în timp, probabil pentru a se putea circula mai uşor, dar poate că şi datorită mirosurilor degajate de resturile alimentare, locuitorii aduceau lut galben pe care-l puneau deasupra realizând astfel alte straturi dar mai curate !