Vânătoarea este relativ bine atestată de resturile scheletice ce provin de la 16 specii de animale cu un număr minim de indivizi de cca. 30% din spectrul faunistic de mamifere. Cele mai vânate specii erau mistreţul şi cerbul, animale de talie mare şi medie care furnizau o cantitate de carne importantă, dar şi alte produse precum pielea, coarnele, grăsimea, etc. O analiză a preferinţelor ecologice ale mamiferelor sălbatice identificate ar indica că în acele vremuri în preajma aşezării de la Borduşani-Popină existau masive păduroase, brăzdate de lacuri, canale, zone mlăştinoase, dar şi mici deschideri de câmpie.